Ce este autismul?

Conform Manualului de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale – DSM V în momentul evaluării specialiştii au în vedere următoarele criterii de diagnostic: 

A. Deficite persistente în comunicarea şi interacţiunea socială ce se întâlnesc în cadrul mai multor cotexte, manifestate în următoarele arii în momentul evaluării sau de-a lungul timpului (exemplele de mai jos sunt ilustrative şi nu atotcuprinzătoare):

  1. Deficite în reciprocitatea social – emoţională ce variază de la o iniţiere anormală a interacţiunii sociale şi imposibilitatea de a susţine o conversaţie, la o capacitate de împărtăşire redusă a intereselor, emoţiilor sau afecţiunii, la incapacitatea de a iniţia sau de a răspunde la interacţiunile sociale.
  2. Deficite ale comportamentelor comunicării nonverbale folosite în cadrul interacţiunilor sociale ce variază de la comunicarea verbală şi nonverbală foarte slab integrate, la anormalităţi ale contactului vizual şi limbajul corpului sau deficite în înţelegerea şi utilizarea de gesturi, la lipsa totală a expresiilor faciale şi a comunicării nonverbale.
  3. Deficite în dezvoltarea, menţinerea şi înţelegerea relaţiilor ce variază de la dificultăţi în a ajusta comportamentele pentru a fi potrivite în diverse context sociale, la dificultăţi de a se implica în jocuri imaginative sau de a-şi face prieteni, la lipsa interesului vizavi de persoanele de aceeaşi vârstă.

B. Comportamente, interese sau activităţi restrictive cu modele repetitive, manifestate în cel puţin două din următoarele arii în momentul evaluării sau de-a lungul timpului (exemplele de mai jos sunt ilustrative şi nu atotcuprinzătoare):

  1. Mişcări motorii, folosirea de obiecte sau limbaj stereotip sau repetitiv (de exemplu: stereotipii motorii simple, aliniatul jucăriilor sau aruncatul obiectelor, ecolalalia, utilizarea frazelor idiosincratice).
  2. Insistenţa ca lucrurile să se întâmple în acelaşi fel, o aderare inflexibilă la rutine sau modele ritualizate pentru comportamente verbale sau nonverbale (de exemplu reacţii extreme la schimbări mici, dificultăţi în situaţiile de tranziţie, modele rigide de gândire, formule de salut, nevoia de a urma aceeaşi ruta sau de a mânca acelaşi lucru în fiecare zi).
  3. Interese restrictive, fixiste ce sunt de o intensitate şi concentraţie anormale (de exemplu ataşament puternic sau preocupare faţă de un obiect neobişnuit, interese înalt restrictive şi manifestate cu perseverenţă).
  4. Hiper sau hiporeactivitate la stimuli senzoriali sau interes neobişnuit pentru caracteristicile senzoriale ale mediului (de exemplu aparent indiferenţi la durere sau temperatură, reacţii nepotrivite la anumite sunete sau texturi, mirositul sau atinsul în mod excesiv al obiectelor, fascinaţie vizuală pentru lumini sau mişcare).

C. Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie (dar este posibil să nu fie identificate în mod potrivit decât atunci când cererile sociale depăşesc capacităţile limitate ale individului, sau pot fi mascate de strategii învăţate de-a lungul vieţii).

D. Simptomele cauzează dificultăţi semnificative din punct de vedere clinic în aria socială, ocupaţională sau alte arii importante funcţionării fireşti a individului.

E. Aceste deficite nu pot fi explicate de prezenţa unei dizabilităţi intelectuale ( întârzierea mintală) sau de întârziere globală în dezvoltare. Întârzierea mintală şi tulburarea de spectru autist apar în mod frecvent împreună, pentru a pune un diagnostic comorbid al tulburării de spectru autist şi întârzierea mintală, comunicarea socială ar trebui să fie sub ceea ce se aşteaptă de la un nivel general de dezvoltare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.