Au muzicienii cu auz absolut mai multe trăsături autiste decât muzicienii fără auz absolut?

Auzul absolut se referă la o abilitate rară, de a identifica sau produce un ton muzical în mod corect, fără a beneficia de o referință exterioară. AA este deseori considerat a reflecta talentul muzical, dar a fost asociat și cu anumite dizabilități, datorită prevalenței crescute a AA printre persoanele cu tulburări senzoriale și de dezvoltare.

În articolul ,,Au muzicienii cu auz absolut mai multe trăsături autiste decât muzicienii fără auz absolut?Un studiu empiric s-a demonstrat  în ce măsură trăsăturile autiste individuale sunt prezente la persoanele cu AA. S-au măsurat cantitativ nivele subclinice ale trăsăturilor autismului folosind Coeficientul de Spectru Autist [Autism-Spectrum Quotient (AQ)] în trei grupuri de subiecți potrivite corespunzător :16 muzicieni cu auz absolut (AA); 18 muzicieni fără auz absolut (non-AA) și 16 non-muzicieni. S-a măsurat abilitatea de auz absolut printr-un test de identificare a frecvențelor cu tonuri sinusoidale și tonuri de pian.

S-a descoperit un nivel semnificativ mai ridicat de trăsături autiste la persoanele AA decât la cele non-AA și la non-muzicieni, iar scorurile de autism au fost semnificativ corelate cu scorurile de identificare a frecvențelor (r=.46, p=.003).

Această descoperire este surprinzătoare, date fiind rezultatele lui Brown și colegii  care au ajuns la concluzia că posesorii de auz absolut (AA) au o probabilitate mai are să aibă limitări în comportamentul social față de cei care nu au auz absolut (non-AA).

Rezultatul că scorurile medii pentru factorul de (probleme de) Comunicare au fost de două ori mai mari la nemuzicieni decât la muzicienii fără AA atrage atenția în mod special. Cu toate că mărimea eșantionului ar putea să nu fie suficient de mare pentru a arăta o diferență semnificativă între grupuri, rezultatul arată că muzicienii fără AA au cele mai mici scoruri AQ de trăsături autiste.

Muzicienii comunică în mod constant prin sunete pentru a crea arta lor muzicală, iar comunicarea în interiorul ansamblurilor muzicale și cu auditorii este un element esențial al interpretării muzicale . Aceasta ar putea explica de ce muzicienii fără AA prezintă și mai puține dificultăți în comunicare decât nemuzicienii, așa cum sunt măsurate prin AQ. O descoperire interesantă, posibil legată de abilitățile de comunicare ale muzicienilor, a fost diferența observată între grupuri pe scala de Imaginație a AQ. Acest factor a contribuit în mod clar la diferența în scorurile AQ totale între cele trei grupuri. Totuși, aceasta nu trebuie interpretată ca o dovadă că muzicienii cu AA au deficite mari de imaginație.

Rezultatele obținute de Mottron și colegii au sugerat că flexibilitatea cognitivă redusă ar putea fi implicată în prezența auzului absolut în autism, iar extinderea acestei cercetări la populația ne-autistă ar putea oferi clarificări noi și importante privind abilitatea de auz absolut.

 

Bibliografie:

Dohn A, Garza-Villarreal EA, Heaton P, Vuust P (2012) Do Musicians with Perfect Pitch Have More Autism Traits than Musicians without Perfect Pitch? An Empirical Study. PLoS ONE 7(5): e37961. doi:10.1371/journal.pone.0037961

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *