Cum se formează muzica și limbajul

Procesarea vorbirii este în principal localizată în emisfera stângă , dar anumite aspecte globale ale limbajului vorbit, cum sunt intonația, accentul și tiparul tonurilor, sunt mai des perturbate în urma vătămării emisferei drepte.

Există multe cazuri de persoane cu afecțiuni în emisfera stângă care și-au pierdut capacitatea de a vorbi, dar și-au păstrat funcțiile muzicale și invers. Asemenea cazuri sugerează că muzica și vorbirea, deși pot avea în comun unele circuite neurale, nu pot folosi structuri neurale care se suprapun complet.

Trăsăturile locale ale limbajului, cum ar fi deosebirea unui sunet din vorbire de un altul, par să fie lateralizate în emisfera stângă. Am găsit lateralizare și în baza cerebrală a muzicii.

În concordanță cu funcțiile sale legate de limbaj. Emisfera stângă este implicată în numirea aspectelor muzicii, cum ar fi numirea unui cântec , instrument etc.

Pregatirea muzicală pare să aibă efectul de a trece o parte din procesarea muzicii din emisfera dreaptă (imagistică) în cea stangă (logică), pe măsură ce muzicienii învață să vorbească și poate și să gândească despre muzică folosind termeni lingvistici. Copiii prezintă o mai mică lateralizare a operațiunilor muzicale decât adulții, indiferent dacă sunt sau nu muzicieni.

Tabloul organizării neurale în cazul muzicii devenea mai limpede. Toate sunetele încep la timpan. Imediat după aceea, sunetele sunt împărțite în funcție de înălțimea tonală. Nu după multă vreme, vorbirea și muzica se despart,  în circuite de procesare separate. Circuitele vorbirii descompun semnalul pentru a identifica fonemele individuale, consoanele și vocalele care alcătuiesc alfabetul și sistemul nostru fonetic. Circuitele muzicale încep să descompună semnalul și să analizeze separat înălțimea tonală, timbrul, conturul și ritmul. (Levitin, 2013)