Aud interfonul…deschid. După cîteva secunde bate la ușă…este M care mă privește prin aparatul foto al telefonului. Este modul său de a privi oamenii.
Eu: Bună, M!
El: Bună, M! Repetă după mine.
Il promptez.
– Spune: Bună, Tatiana!
M: Bună, Tatiana!
Apoi se așează cu o rapiditate ieșită din comun pe scaunul de la pian.
Îl urmez și mă așez lângă el.
Lasă telefonul pe măsuță. Îmi i-a mâna și spune: „Cântăm!”. Apoi toată fața i se luminează, într-un zâmbet plin de bucurie și mă privește. Mă privește drept în ochi și foarte convingător! Pentru el este un gest de recunoștință și afecțiune! Inima mea se bucură și cântăm….